miercuri, 31 iulie 2019

Mama de George Coșbuc

„Mama” de George Coșbuc este poezia mea de suflet.
Întotdeauna plâng când o aud, o citesc sau o recit.
Mi se rupe inima, căci știu ce-nseamnă dorul și speranța.
Părinții ne așteaptă mereu, chiar dacă știu și înțeleg că nu putem veni.

Dacă ai părinți sau numai tată (ori poate numai mamă), pe care îi iubești, fă tot posibilul să fii prezent în viața lor.
Nu se știe când îi mai vedea în viață.
Pentru ei, zilele trec mult mai greu decât trec pentru noi, cei care suntem ocupați cu milioane de lucruri.
Nu amâna, nu evita, nu ignora... Într-o zi te vei căi. Și nimeni nu-ți va putea lua de pe umeri acea greutate.
Fă ce poți, dar nu lua cu lejeritate datoriile morale față de ei.
Viața e grea, foarte grea. E complicată, știm cu toții.
Dar părinții sunt piatra fundamentală a creerii tale. Fără ei, nu ai fi aici.
Și poate suferi și te chinui, dar nu-ți dai seama cât de norocos ești să fii în viață.
Despre asta scriu în „Ce ești aizi, ai decis ieri”.


În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară -
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme.
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră...
Te uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi fetele se miră.

...O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti -
— "Ce vezi? întreab-o fată.
— "Nimic... Mi s-a părut aşa!
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
— "Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire...
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!

Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat -
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!


Mama de George Cosbuc-Cum sa te ingrijesti de un batran
Fotografie de pe Pixabay

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mama de George Coșbuc

„Mama” de George Coșbuc este poezia mea de suflet. Întotdeauna plâng când o aud, o citesc sau o recit. Mi se rupe inima, căci știu ce-ns...